S-ar putea să fii surprins să afli că Isus avea un predicator favorit. S-ar putea să fii şi mai surprins să afli că predicatorul preferat al lui Isus nu era luteran, metodist, penticostal, anglican sau prezbiterian. Din contră, era baptist! Sigur îl cunoaştem pe Ioan Botezătorul (în engleză John the Baptist, n. t.)! Isus a spus despre el:
„Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul“ (Mat. 11:11a).
De vreme ce toţi oamenii „se nasc din femeie”, acesta era un alt mod de a spune că, după părerea lui Isus, Ioan Botezătorul era cea mai mare persoană care a trăit vreodată. Motivul pentru care a privit Isus lucrurile în acest fel este o problemă de conjunctură. Totuşi, este destul de rezonabil să considerăm că Isus avea o părere foarte bună despre Ioan datorită calităţilor spirituale ale acestuia. În acest caz, ar fi foarte înţelept din partea noastră să studiem şi să imităm aceste calităţi spirituale. Am descoperit cel puţin şapte calităţi spirituale ale lui Ioan Botezătorul demne de admirat. Deşi lucrarea lui Ioan reprezintă mai degrabă lucrarea unui profet şi evanghelist, toate cele şapte calităţi sunt adecvate pentru orice lucrător pe ogorul Evangheliei. Să începem cu prima dintre cele şapte calităţi.
Prima calitate a lui Ioan
Iată mărturisirea făcută de Ioan, când Iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi Leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?“ El a mărturisit şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul. Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?“ Şi el a zis: „Nu sunt!“ „Eşti prorocul?“ Şi el a răspuns: „Nu!“ Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?“ „Eu“, a zis el, „sunt glasul celui ce strigă în pustie: «Neteziţi calea Domnului», cum a zis prorocul Isaia“ (Ioan 1:19-23).
Ioan îşi cunoaştea chemarea şi a împlinit-o.
Cât de important este ca lucrătorii care îşi cunosc chemarea să o şi împlinească. Dacă eşti evanghelist, ar trebui să nu încerci să devii pastor. Dacă eşti învăţător, nu ar trebui să încerci să devii profet. În caz contrar, nu vei deveni decât frustrat.
Cum îţi poţi cunoaşte chemarea? În primul rând, căutându-L pe Domnul, Cel care te a chemat. În al doilea rând, analizându-ţi darurile. Dacă Dumnezeu te a chemat să fii evanghelist, El te va echipa pentru această sarcină. Iar în al treilea rând, prin confirmarea altora, care cu siguranţă ţi-au observat darurile.
De îndată ce eşti sigur de chemarea ta, ar trebui să începi să o împlineşti din toată inima, fără a lăsa vreun obstacol să te împiedice. Mulţi aşteaptă ca Dumnezeu să facă ceea ce El Se aşteaptă să facă ei. Noe nu L-a aşteptat pe Dumnezeu să construiască barca!
S-a spus că ortografia cuvântului lucrare este M U N C Ă. Satan va încerca fără îndoială să te împiedice să-ţi împlineşti chemarea, dar trebuie să te supui Lui şi să mergi înainte prin credinţă. Deşi Scriptura nu ne spune specific, poţi fi sigur că a existat o zi în care Ioan a început să predice în regiunea Iordanului. Fără îndoială că primele mulţimi de oameni erau mult mai mici decât cele ulterioare. Poţi fi sigur că oamenii şi-au bătut joc de el şi că a fost persecutat. Însă nu putea fi oprit. Scopul lui era acela de a fi pe placul Dumnezeului care îl chemase în lucrare. În final a reuşit.
Prima calitate spirituală a lui Ioan care merită să ne-o însuşim este aceasta: Ioan şi-a cunoscut lucrarea şi a împlinit-o.
A doua calitate a lui Ioan
În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul, şi propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape“ (Mat. 3:1-2).
Fără îndoială că Isus a aprobat acest mesaj simplu al lui Ioan, deoarece era acelaşi mesaj pe care Isus îl predica pe oriunde mergea (vezi Mat. 4:17). Ioan îi chema pe oameni să se pocăiască – să se întoarcă de la viaţa de păcat la o viaţă de neprihănire. El ştia că relaţia cu Dumnezeu începe prin pocăinţă şi că cei care nu se pocăiesc vor fi aruncaţi în foc.
Spre deosebire de mulţi evanghelişti moderni, Ioan nu a menţionat niciodată dragostea lui Dumnezeu. El nici nu a vorbit despre folosirea „nevoilor“ oamenilor ca mijloc de momeală în vederea rostirii unei rugăciuni lipsită de valoare prin care să Îl „primească pe Isus“ pentru a putea începe să trăiască „viaţa din abundenţă“. Nu i-a lăsat pe oameni să creadă că în esenţă erau oameni buni pe care Dumnezeu ar dori să îi ia în Rai dacă ar putea înţelege odată că mântuirea nu se câştigă prin fapte. Din contră, îi vedea aşa cum îi vede şi Dumnezeu – răzvrătiţi în pericolul de a confrunta cu consecinţele eterne ale păcatelor lor. El i-a avertizat în mod solemn de mânia ce urma să vină. S-a asigurat că aceştia înţelegeau că, dacă nu îşi vor schimba inima şi atitudinea, vor fi condamnaţi.
Deci, a doua calitate pe care o poseda Ioan şi care merită să fie insuşită de fiecare ucenicizator este aceasta: Ioan a proclamat că pocăinţa este primul pas în relaţia cu Dumnezeu.
A treia calitate a lui Ioan
Ioan purta o haină de păr de cămilă, şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică (Mat. 3:4).
În mod cert Ioan nu se încadra în curentul modern al „propovăduitorului prosperităţii“. De fapt, aceştia nu ar permite niciodată unui om ca Ioan să urce la amvon, deoarece nu ar fi îmbrăcat ca un om de succes. Totuşi, Ioan era un adevărat om al lui Dumnezeu care nu urmărea să-şi strângă comori pământeşti sau să îi impresioneze pe alţii prin înfăţişarea exterioară, conştient fiind că Dumnezeu Se uită la inimă. El a trăit modest, iar stilul lui de viaţă nu a determinat pe nimeni să cadă, deoarece se vedea că motivaţiile lui nu erau de ordin financiar. Cât de mare este contrastul faţă de atât de mulţi lucrători moderni din întreaga lume care folosesc Evanghelia în primul rând pentru propriul câştig. Şi, deoarece nu Îl reprezintă adecvat pe Isus, aceştia provoacă mari pagube lucrării Lui.
Cea de a treia calitate care a contribuit la faptul că a fost predicatorul preferat al lui Isus a fost aceasta: Ioan a trăit o viaţă modestă.
A patra calitate a lui Ioan
Ioan zicea dar noroadelor, care veneau să fie botezate de el: „Pui de năpîrci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră, şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: «Avem pe Avraam ca tată!» Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam“ (Luca 3:7-8).
Deoarece lucrarea lui Ioan a început prin a-i învăţa pe oameni pocăinţa, este clar că nu a compromis mesajul pe care dorea să-l transmită. Ioan chiar a devenit suspicios faţă de motivaţiile oamenilor când a văzut că botezul devenise destul de popular. Chiar şi fariseii şi cărturarii se duceau la Iordan (vezi Mat. 3:7). El se temea că mulţi oameni acţionau din spirit de turmă. De aceea, a făcut tot ce a putut pentru a-i împiedica să se autoînşele, dărâmînd orice suport ce le sprijinea această minciună. Nu dorea să creadă vreunul că doar botezul în sine îi va mântui sau că simularea pocăinţei îi va ţine departe de Iad. El i-a avertizat că adevărata pocăinţă aduce roade ale ascultării.
Mai mult, deoarece mulţi evrei se considerau mântuiţi datorită faptului că se trăgeau din Avraam, Ioan i-a expus zădărniciei acestei speranţe.
Cea de a patra calitate demnă de laudă a lui Ioan este aceata: I-a iubit pe oameni suficient de mult încât să le spună adevărul. Nu ar fi asigurat niciodată o persoană care nu s-a pocăit şi care nu era sfântă că merge pe drumul spre Rai.
A cincea calitate a lui Ioan
Ioan nu ar fi botezat oameni care nu păreau să se pocăiască, nedorind să încurajeze minciuna. El boteza oamenii care „îşi mărturiseau păcatele“ (vezi Mat. 3:6). Pe cei care veneau la el i-a avertizat:
„Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc… Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grînar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge“ (Mat 3:10,12).
Ioan nu se temea să spună adevărul despre Iad, un subiect care este de multe ori evitat de predicatorii ce încearcă să câştige concursul de popularitate mai degrabă decât suflete pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Ioan nici nu a eşuat în proclamarea aceleaşi teme menţionată de Isus în Predica de pe Munte – numai cei sfinţi vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Cei care nu fac roade bune vor fi aruncaţi în foc.
Dacă Ioan ar trăi astăzi, cu siguranţă ar fi criticat de mulţi creştini practicanţi ca fiind „predicatorul focului şi pucioasei“, „un profet al întunericului şi judecăţii de apoi“, „insensibil“, sau chiar mai rău, „pesimist“, „osânditor“, „legalist“ sau „autoîndreptăţit“. Şi totuşi Ioan a fost predicatorul favorit al lui Isus. Cea de a cincea calitatea a sa: Ioan a predicat despre Iad şi a menţionat foarte clar ce categorie de oameni se află în drum spre el. Interesant este faptul că Luca s-a referit la mesajul lui Ioan ca fiind „Evanghelia“ (vezi Luca 3:18).
Cea de a şasea calitate a lui Ioan
Deşi Ioan a fost folosit în mod supranatural de Dumnezeu şi a devenit foarte popular printre mulţimi, el ştia că era nimic în comparaţie cu Isus, glorificându-şi întotdeauna Domnul:
„Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc“ (Mat. 3:11).
Cât de multă diferenţă este între autoevaluarea lui Ioan şi aroganţa care este atât de des şi ostentativ etalată de „lucrătorii“ contemporani. Revistele colorate de prezentare a lucrării conţin fotografii cu ei pe fiecare pagină, în timp ce Isus abia dacă este menţionat. Ei se mândresc ca păunii în faţa bisericii, glorificându-se pe ei înşişi în faţa fraţilor lor. Sunt de neatins, plini de propria importanţă. Unii chiar îi comandă pe îngeri şi pe Dumnezeu! Şi totuşi, Ioan s-a considerat nedemn să ducă încălţămintea lui Isus, ceea ce în mod normal reprezenta un act îndeplinit doar de cei mai nesemnificativi servitori. Când a venit Isus la el să-L boteze, el s-a împotrivit la început, dar, de îndată ce şi-a dat seama că Isus era Hristosul, a declarat în faţa tuturor că ca era „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii“ (Ioan 1:29). „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez“ (Ioan 3:30) a devenit motto-ul smerit al lui Ioan.
Aceasta este cea de a şasea calitate a lui Ioan care l-a transformat în predicatorul preferat al lui Isus: Ioan s-a smerit pe sine şi L-a înălţat pe Isus. Nu a avut nici cea mai mică dorinţă de a se înălţa pe sine.
A şaptea calitate a lui Ioan
Predicatorii moderni vorbesc de obicei generalităţi de teamă să nu ofenseze pe cineva. Ce uşor este să predici „Dumnezeu vrea să facem ce este bine!“ Şi creştinii adeveraţi şi creştinii falşi vor spune într-un glas „Amin“ la o asemenea predică. Multor predicatorii le este, de asemenea, uşor să bată moneda pe păcatele scandaloase ale lumii, evitând orice menţiune referitoare la păcatele similare din biserică. De exemplu, aceştia se revoltă împotriva pornografiei, dar nu îndrăznesc să menţioneze casetele video şi DVD-urile catalogate drept violente şi imorale care sunt privite şi chiar colecţionate de mulţi dintre enoriaşii lor. Teama de oameni i-a prins în capcană.
Totuşi, Ioan nu a ezitat să predice specific. Luca scrie:
Noroadele îl întrebau, şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?“ Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine, să împartă cu cine n-are nici una; şi cine are de mâncare, să facă la fel.“ Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi, şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?“ El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi.“ Nişte ostaşi îl întrebau şi ei, şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?“ El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre“ (Luca 3:10-14).
Este foarte interesant că cinci dintre cele şase directive specifice pe care le-a dat Ioan aveau de a face cu banii sau cu lucrurile materiale. Ioan nu s-a temut să predice despre administrare, care se leagă de regula de aur şi de cea de a doua mare poruncă. Nici nu a aşteptat mai mulţi ani până când noii „credincioşi“ au fost pregătiţi pentru asemenea concepte „grele“. El a considerat că era imposibil să Îl slujeşti şi pe Dumnezeu şi pe Mamona şi deci administrarea bunurilor avea o importanţă foarte mare încă de la bun început.
Această idee atrage după sine o alta. Ioan nu a accentuat lucrurile mărunte, insistând pe modul de îmbrăcare şi alte subiecte ale sfinţeniei legate de aparenţele exterioare. El s-a concentrat pe „cele mai însemnate lucruri din Lege“ (Mat. 23:23). Ştia că ceea ce avea foarte mare importanţă consta în a ne iubi aproapele ca pe noi înşine şi a-i trata pe ceilalţi aşa cum am vrea să fim şi noi trataţi. Aceasta înseamnă să împărţim mâncarea şi hainele cu cei cărora le lipsesc aceste nevoi elementare, să fim cinstiţi faţă de ceilalţi şi să fim mulţumiţi cu ceea ce avem.
Aceasta era cea de a şaptea calitate pentru care Isus l-a preţuit pe Ioan: Nu predica în generalităţi, ci dădea oamenilor indicaţii specifice pe care trebuia să le facă oameni pentru a fi pe placul lui Dumnezeu, chiar şi cele legate de administrarea bunurilor. Şi s-a focalizat pe ceea ce era important.
În concluzie
Lucrarea unui pastor sau a unui învăţător este desigur caracterizată de o gamă mult mai largă de subiecte decât cea a lui Ioan. Ioan a predicat pentru nepocăiţi. Pastorii şi învăţătorii trebuie să le dea învăţătură în primul rând celor care s-au pocăit deja. Învăţătura lor se bazează pe acele lucruri pe care le-a comunicat Isus ucenicilor şi care sunt scrise în epistolele Noului Testament.
Totuşi, de multe ori eşuăm să identificăm corect publicul căruia ne adresăm şi se pare că astăzi păcătoşilor li se predică deseori ca şi când ar fi sfinţi. Doar pentru că oamenii stau în biserică nu înseamnă că slujba noastră este aceea de a-i asigura că sunt mântuiţi, mai ales dacă vieţile lor nu se deosebesc în esenţă de vieţile celor din lume. În zilele noastre este o nevoie foarte mare de milioane de oameni ca Ioan Botezătorul care să predice de la amvonul bisericilor. Te vei ridica la înălţimea acestei provocări? Vei deveni unul dintre predicatorii preferaţi ai lui Isus?