Postul este actul voluntar prin care te abţii de la consumul de mâncare şi/sau de lichide pentru o perioadă de timp. Biblia consemnează multe exemple de oameni care au postit. Unii s-au abţinut de la orice fel de mâncare, alţii s-au abţinut să mănânce anumite feluri de mâncare pe perioada postului lor. Un exemplu pentru cel din urmă caz este postul de trei săptămâni al lui Daniel, când acesta nu a mâncat „bucate alese…nici carne, nici vin“ (Dan. 10:3).
Există, de asemenea, câteva exemple de oameni care nici nu au mâncat, nici nu au băut nimic, însă acest gen de post absolut a fost rar şi ar trebui considerat supranatural dacă a durat mai mult de trei zile. De exemplu, când Moise a stat patruzeci de zile fără să mănânce şi fără să bea nimic, el a stat în prezenţa lui Dumnezeu Însuşi şi a stat atât de mult încât îi strălucea faţa (vezi Ex. 34:28-29). El a repetat acest post de patruzeci de zile la scurt timp după primul (vezi Deut. 9:9, 18). Acestea două au fost posturi supranaturale şi nimeni nu ar trebui să încerce să le imite. Fără ajutorul supranatural al lui Dumnezeu este imposibil ca o persoană să trăiască mai mult de câteva zile fără apă. Deshidratarea duce la moarte. Însă majoritatea oamenilor sănătoşi pot supravieţui fără mâncare câteva săptămâni bune.
De ce postim?
Scopul primar al postului este acela de a dobândi beneficiile oferite de timpul suplimentar petrecut în rugăciune şi în căutarea feţei lui Dumnezeu. Abia dacă se face referire în Biblie la un post care să nu implice rugăciunea, ceea ce ne determină să credem că este lipsit de sens să postim fără să ne rugăm[1]. De exemplu, ambele referiri la post din Faptele Apostolilor menţionează rugăciunea. În primul caz (vezi Fapte 13:1-3), prorocii şi învăţătorii din Antiohia „slujeau Domnului şi posteau“. În timp ce făceau acest lucru au primit revelaţii profetice şi, în consecinţă, i-au trimis pe Pavel şi Barnaba în prima lor călătorie misionară. În cel de al doilea caz, Pavel şi Barnaba au desemnat prezbiteri peste noile biserici din Galatia. Citim că:
Au rânduit prezbiteri în fiecare Biserică, şi după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră (Fapte 14:23).
Poate că în cel de al doilea caz Pavel şi Barnaba au urmat exemplul lui Isus care S-a rugat toată noaptea înainte de a-i alege pe cei doisprezece (vezi Luca 6:12). Decizii importante precum desemnarea liderilor spirituali trebuie purtate în rugăciune până când persoana respectivă este sigură că a primit călăuzirea Domnului, iar în acest sens postul poate oferi mai mult timp pentru rugăciune. Dacă în cazul cuplurilor căsătorite Noul Testament porunceşte abţinere temporară de la relaţiile sexuale ca să se devoteze mai mult rugăciunii (1 Cor. 7:5), atunci putem înţelege mai uşor că abţinerea temporară de la mâncare ar putea sluji acelaşi scop.[2]
Astfel, când avem nevoie să ne rugăm lui Dumnezeu pentru călăuzire în anumite decizii spirituale importante, postul serveşte acestui scop. Rugăciunile pentru multe alte nevoi pot fi făcute într-un timp relativ scurt. De exemplu, nu trebuie să postim pentru a ne ruga „Tatăl nostru“. Rugăciunile pentru călăuzire necesită mai mult timp datorită dificultăţii de a „auzi glasul lui Dumnezeu în inima noastră“, având în vedere că vocea lui Dumnezeu concurează cu orice dorinţă sau motivaţie greşită ori cu lipsa devotamentului nostru. Confirmarea călăuzirii poate necesita o perioadă mai lungă de rugăciune, şi în acesta este unul din momentele în care postul este benefic.
Desigur, simpla petrecere a timpului în rugăciune pentru orice scop bun nu poate fi decât un benificiu spiritual. De aceea, ar trebui să considerăm postul drept o modalitate extraordinară spre întărirea şi eficientizarea spirituală – atâta vreme cât postul nostru este însoţit de rugăciune. În cartea Fapte citim că apostolii primari erau devotaţi „rugăciunii şi propovăduirii Cuvântului“ (Fapte 6:4). Cu siguranţă, acest verset ne relevă cel puţin o parte din secretul puterii şi eficienţei lor spirituale.
Motive greşite pentru post
Acum că am stabilit câteva raţionamente biblice pentru post conform Noului Legământ, ar trebui să analizăm câteva motive nebiblice pentru post.
Unii oameni postesc în speranţa că Dumnezeu le va răspunde cererilor lor. Totuşi, Isus ne-a spus că modalitatea principală prin care ni se răspunde rugăciunilor este credinţa, nu postul (vezi Mat. 21:22). Postul nu este un mijloc prin care „forţăm mâna lui Dumnezeu” sau o cale prin care Îi spunem „Ai face bine să îmi răspunzi la rugăciune, altfel mă înfometez până mor!” Acesta nu este un post biblic – asta e greva foamei! Aminteşte-ţi că David a postit şi s-a rugat multe zile ca băiatul bolnav pe care îl avea cu Batşeba să trăiască, şi totuşi copilul a murit, deoarece Dumnezeu îl disciplina pe David. Postul nu i-a schimbat situaţia. David nu s-a rugat prin credinţă, deoarece nu avea nici o promisiune pe care să se bazeze. De fapt se ruga şi postea contrar voii lui Dumnezeu, după cum dovedeşte rezultatul.
Postul nu este premergător trezirilor spirituale, aşa cum cred unii. Nu există nici un exemplu de oameni în Noul Testament care să fi postit pentru trezire spirituală. Din contră, apostolii doar au ascultat de Isus, propovăduind Evanghelia. Dacă un oraş nu era deschis, ei ascultau din nou de Isus şi îşi scuturau praful de pe picioarele lor, apoi plecau în următorul oraş (vezi Luca 9:5; Fapte 13:49-51). Nu stăteau şi posteau, încercând să „surpe întăriturile spirtuale“ aşteptând o trezire spirituală. Acestea fiind spuse, trebuie totuşi să mai adaug faptul că postul, împreună cu rugăciunea, îi poate ajuta pe cei ce propovăduiesc Evanghelia făcându-i agenţi mai eficienţi ai trezirii spirituale. Mulţi dintre giganţii spirituali despre care citim în istoria bisericii au fost oameni care şi-au făcut un obicei din post şi rugăciune.
Postul nu este un mod de „a ţine firea în stăpânire“, deoarece dorinţa de a mânca este legitimă şi nu este păcătoasă, spre deosebire de „dorinţele firii“ enumerate în Galateni 5:19-21. Pe de altă parte, postul este un exerciţiu de autocontrol, virtute necesară şi pentru a umbla prin Duhul Sfânt şi nu prin poftele firii pământeşti.
Postul în scopul de a dovedi spiritualitatea şi de a face reclamă devotamentului faţă de Dumnezeu este o pierdere de timp şi o dovadă de ipocrizie. Acesta a fost motivul pentru care posteau fariseii, iar Isus i-a condamnat pentru el (vezi Mat. 6:16; 23:5).
Unii oameni postesc pentru a-l învinge pe Satan. Dar şi acest post este nebiblic. Scriptura promite că, dacă ne împotrivim lui Satan prin credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu, el va fugi de la noi (vezi Iacov 4:7; 1 Petru 5:8-9). Postul nu este necesar.
Însă nu a spus Isus că anumiţi demoni nu pot fi scoşi decât cu „post şi rugăciune?“
Această afirmaţie se referea la eliberarea unei persoane de un anumit fel de demon care o poseda şi nu la un credincios care trebuia să biruiască atacurile lui Satan de altfel îndreptate către toţi credincioşii.
Dar nu indică afirmaţia făcută de Isus că putem avea o autoritate mai mare asupra demonilor dacă postim?
Nu uita că atunci când lui Isus I s-a spus că ucenicii Săi nu au putut scoate demonul dintr-un băiat, primul lucru pe care l-a făcut a fost să Se plângă de lipsa lor de credinţă (vezi Mat. 17:20). Când ucenicii L-au întrebat de ce ei nu l-au putut scoate, El le-a răspuns că datorită credinţei lor mici (Mat. 17:17). Este posibil să fi adăugat restul ca o notă explicativă: „Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post“ (vezi Mat. 17:21). Spun că este posibil ca Isus să fi adăugat aceste cuvinte ca o notă explicativă deoarece există anumite dovezi că această frază s-ar putea să nu fi fost de fapt inclusă în originalul Evangheliei după Matei. O observaţie scrisă pe marginea bibliei mele (New American Standard Version, versiune englezească foarte apreciată) indică faptul că multe dintre manuscrisele originale ale Evangheliei după Matei nu conţin această afirmaţie particulară, ceea ce înseamnă că este posibil ca Isus să nu fi rostit niciodată cuvintele: „Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi post“. Vorbitorii de limba engleză au avantajul de a avea nenumărate traduceri ale Bibliei, în timp ce multe alte limbi au Biblia tradusă nu după manuscrisele originale în ebraică şi greacă, ci după versiunea King James, o traducere veche de mai bine de patru sute de ani.
În versiunea mea englezească a relatării lui Marcu făcută aceluiaşi incident, Isus spune: „Acest soi de draci nu poate ieşi decât cu rugăciune” (Marcu 9:29), iar pe marginea versiunii New American Standard este scris că multe manuscrise adaugă „şi post“ la sfârşitul versetului.
Chiar dacă Isus a spus într-adevăr aceste cuvinte, ar fi greşit să concluzionăm că postul este necesar pentru a putea scoate toţi demonii. Dacă Isus acordă cuiva autoritate asupra demonilor, aşa cum a făcut în cazul celor doisprezece ucenici (vezi Mat. 10:1), atunci acesta o are deja, şi postul nu o poate mări. Totuşi, postul poate acorda unei persoane mai mult timp pentru rugăciune şi meditaţie, mărindu-i astfel credinţa în autoritatea dată de Dumnezeu.
Nu uita că, dacă Isus a făcut într-adevăr această afirmaţie, El S-a referit totuşi doar la un anumit soi de demoni. Deşi ucenicii lui Isus au eşuat o dată să alunge un anume tip de demon, ei au reuşit totuşi să alunge mulţi alţi demoni (vezi Luca 10:17).
Toate acestea ne spun că nu trebuie să postim pentru a purta victorii personale în faţa atacurilor îndreptate de Satan împotriva noastră.
Supraestimarea Postului
Unii creştini au făcut din nefericire o adevărată religie din post, acordându-şi locul predominant în viaţa de creştin. Totuşi, în epistolele din Noul Testament nu se face nici măcar o singură referire la post.[3] Nu există instrucţiuni date credincioşilor despre cum şi când să postească. Nu există nici o încurajare în direcţia postului. Acest lucru dovedeşte că postul nu este un aspect major în urmarea lui Isus.
În Vechiul Testament, postul este menţionat mult mai des. De cele mai multe ori era asociat fie cu vremuri de tristeţe, precum cele referitoare la moartea cuiva sau la pocăinţă, fie însoţite de rugăciuni fierbinţi în timpul crizelor personale sau naţionale (vezi Jud. 20:24-28; 1 Sam. 1:7-8; 7:1-6; 31:11-13; 2 Sam. 1:12; 12:15-23; 1 Kin. 21:20-29; 2 Cron. 20:1-3; Ezra 8:21-23; 10:1-6; Neem. 1:1-4; 9:1-2; Estera 4:1-3, 15-17; Ps. 35:13-14; 69:10; Is. 58:1-7; Dan. 6:16-18; 9:1-3; Ioel 1:13-14; 2:12-17; Iona 3:4-10; Zah. 7:4-5). Cred că acestea rămân motive valide pentru post.
Vechiul Testament ne învaţă, de asemenea, că devotamentul faţă de post în detrimentul ascultării altor porunci mai importante, precum grija faţă de săraci, este dezechilibrat (vezi Is. 58:1-12; Zah. 7:1-14).
Isus nu poate fi acuzat că a promovat exagerat postul. Farisei L-au acuzat că nu practica postul (vezi Mat. 9:14-15). La rândul Său, Isus i-a mustrat că îl plasau mai presus de alte lucruri spirituale mult mai importante (vezi Mat. 23:23; Luca 18:9-12).
Pe de altă parte, Isus le-a vorbit urmaşilor Săi despre post în timpul Predicii de pe Munte. El i-a învăţat să postească din motive adecvate, dovedind astfel că anticipa că urmaşii Lui vor posti uneori. De asemenea, le-a promis că Dumnezeu îi va răsplăti pentru faptul că postesc. El Însuşi a practicat într-o anume măsură postul (vezi Mat. 17:21). El a mai zis că vor veni zile când ucenicii Lui vor posti, atunci când El va fi luat de la ei (vezi Luca 5:34-35).
Cât timp ar trebui să postim?
După cum am spus mai devreme, toate posturile de patruzeci de zile înregistrate în Biblie pot fi clasificate drept supranaturale. Deja am analizat cele două astfel de posturi ale lui Moise care a stat în prezenţa lui Dumnezeu. Ilie a postit, de asemenea, patruzeci de zile, dar fusese hrănit de un corb înainte de asta (vezi 1 Împ. 19:5-8). Şi în cazul postului de patruzeci de zile ţinut de Isus au existat câteva elemente supranaturale. El a fost călăuzit în mod supranatural de Duhul Sfânt în pustie. Acolo a experimentat ispite supranaturale din partea lui Satan, până aproape de sfârşitul postului. De asemenea, la sfârşitul postului a fost vizitat de îngeri (vezi Mat. 4:1-11). Postul de patruzeci de zile nu este o normă biblică.
Dacă o persoană se abţine voluntar de la a mânca o masă cu scopul de a petrece mai mult timp căutând faţa Domnului, acest act se numeşte post. Ideea că posturile trebuie măsurate în zile este eronată.
Cele două posturi menţionate în cartea Faptele Apostolilor, pe care deja le-am studiat (vezi Fapte 13:1-3; 14:23), nu par a fi posturi prea lungi. Puteau fi şi posturi de o masă.
Deoarece postul este ţinut în primul rând cu scopul de a-L căuta pe Domnul, recomandarea mea este să posteşti atât cât este nevoie, până vei primi de la Dumnezeu ceea ce ai cerut.
Nu uita, postul nu Îl forţează pe Dumnezeu să îţi vorbească. Postul poate doar îmbunătăţi sensibilitatea ta faţă de Duhul Sfânt. Dumnezeu îţi vorbeşte fie că posteşti, fie că nu. Dificultatea noastră constă în deosebirea glasul Lui de propriile noastre dorinţe.
Câteva sfaturi practice
Postul afectează de obicei fizicul în mai multe moduri. Uneori poţi experimenta slăbiciune, oboseală, dureri de cap, greaţă, uşoară ameţeală, crampe la stomac, etc. În cazul celor obişnuiţi să bea cafea, ceai sau alte băuturi cofeinizate, unele din simptomele descrise pot fi cauzate de lipsa cofeinei. În asemenea cazuri, ar fi înţelept ca aceste persoane să elimine aceste băuturi înainte cu câteva zile de post. Dacă o persoană posteşte regulat sau semi-regulat, va descoperi că posturile devin din ce în ce mai uşoare, deşi va simţi o oarecare moleşeală pentru o săptămână sau două.
Ar trebui să bei multă apă curată în timpul postului, pentru a nu te deshidrata.
Posturile ar trebui întrerupte cu grijă, treptat şi, cu cât este mai lung postul, cu atât trebuie să fii mai atent la felul în care îl întrerupi. Dacă stomacul unei persoane nu a digerat timp de trei zile mâncare solidă, nu ar fi înţelept să înceapă să mănânce bucate greu-digerabile. Ar trebui să înceapă cu mâncăruri uşor de digerat şi sucuri naturale. Posturile mai lungi necesită un timp mai îndelungat pentru ca organismul să se obişnuiască, însă a sări peste una sau două mese nu necesită astfel de adaptări.
Unii creştini sunt convinşi că postul precaut şi moderat este de fapt un mijloc de promovare a sănătăţii fizice. Printre aceştia mă număr şi eu, în urma ascultării mai multor mărturii ale unor oameni bolnavi care s-au însănătoşit în timp ce posteau. Se spune că postul este un mod de odihnire şi curăţire a trupului. Poate acesta este motivul pentru care primul post va fi şi cel mai dificil. Cei care nu au postit niciodată probabil că au şi cea mai mare nevoie de curăţire fizică internă.
Foamea fizică ce apare în timpul postului încetează de obicei între a doua şi a patra zi de post. Când reapare (de obicei după câteva săptămâni), aceasta semnalează nevoia de retragere precaută şi treptată din post, întrucât este începutul înfometării, când trupul a epuizat surplusurile de grăsime şi începe să folosească celulele esenţiale. Scriptura ne spune că Isus a flămânzit după patruzeci de zile de post, moment în care a şi încheiat postul (vezi Mat. 4:2).
[1] Mie mi s-a întâmplat să postesc şi câte şapte zile fără nici un beneficiu spiritual, pentru simplu motiv că nu am avut nici un scop spiritual şi nu am petrecut mai mult timp în rugăciune.
[2] Versiunea King James Version a lui 1 Corinteni 7:5 porunceşte consimţământul reciproc al celor doi soţi pentru abţinerea de la relaţii sexuale pentru a se dedica “postului şi rugăciunii“. Majoritatea traducerilor englezeşti moderne ale acestui verset nu menţionează postul, ci menţionează doar rugăciunea.
[3] Singura excepţie ar fi aceea din 1 Cor. 7:5 în care Pavel menţionează postul în cadrul căsniciei, dar printre traducerile Bibliei în engleză, această menţiune se găseşte doar în versiunea King James Version. Involuntar, postul este menţionat şi în Fapte 27:21, 33-34; 1 Cor. 4:11; şi 2 Cor. 6:5; 11:27. Aceste posturi nu au avut totuşi scopuri spirituale, ci au fost ţinute datorită circumstanţelor dificile sau datorită lipsei de hrană.